Este Sambata.Orologiul din centrul orasului Vaslui bate ora 12 noaptea.
Strada este pustie.Doar 3 persoane abia se disting in lumina slaba a felinarelor.Suntem noi:Eu, ,Alexandra si
Ana.Ne aflam in fata Deliciei , un restaurant ce a ars cu mult timp in urma , cu gandul de a intra.In fata noastra se afla o fereastra pe care ne cataram , pentru ca usile sunt incuiate.Dincolo de acea fereastra se afla un hol ce duce spre baie si spre restul cladirii.Intram in baie , unde observam ca WC-urile si chiuvetelesunt sparte , si este apa pe jos.Teama crestea in noi cu fiecare clipa cu care stateam mai mult acolo.In acel moment , cand ne pregateam sa iesim din acea baie , Alexandra a simtit ceva picurand pe umarul
ei.Ne-am hotarat sa ne uitam toate in sus pentru a descoperi sursa , si asta am si facut.Dar am vazut ceva ce cu siguranta nu ne asteptam:deasupra capetelor noastre se afla trupul mutilat al unei persoane spanzurate de
lustra.Am tipat intr-un glas cat ne-au tinult plamanii si am luat-o la fuga pentru a iesi de acolo...Dar surpriza!Fereastra pe care intraseram era incuiata.Singurul lucru pe care il mai puteam face era sa cautam alta
iesire.Am intrat in camera centrala.Flacarile si-au lasat mult amprenta in aceasta camera , innegrind totul in jur.Speriate deja , am vazut ca pe peretele din spatele tejghelei scris cu ceva rosu:”Aici ti-e sfarsitul!Vei muri , iar numele ti se va scrie pe peretii acestei camere!”Ne-am uitat pe pereti si am descoperit ca intr-adevar pe ei erau scrijelite mai multe nume.Dar ne-am gandit ca poate e doar o gluma proasta , si ne-am urcat pe tejghea sa vedem daca scrisul este facut cu sange.Ana a fost prima , eu a doua , iar Alexandra a ramas in spatele nostru.Dincolo de tejghea se vedea ceva miscandu-se in intuneric , asa ca nu am avut curaj sa pasim
acolo.Am indreptat lanternele in intuneric spre locul cu pricina si am observat cu stupoate ca cei ca se miscau erau niste sobolani ce se hraneau din cadavrul unei fete ce parea a fi cam de varsta noastra.Astfel am descoperit ca scrisul de pe perete este facut cu sange ,si ca apartinea acelei
fete.Ne-am intors catree Alexandra cu fetele albe ca varul , si am refuzat sa-i spunem ce vazusem.Pentru a merge mai departe trebuia sa trecem printr-un culuar ingust ce dadea spre bucatarie , mansarda si pivnita.Usa bucatariei era scoasa din balamale si pe suprafata ei se distingeau multiple
zgarieturi.Am intrat.Aerul era inabusit, si era un miros greu de suportat.Faianta de pe pereti era umeda.In capatul bucatariei se afla un aragaz , iar la cativa pari de el un
frigider.Pe aragaz era o oala in care fierbea
ceva.Am rificat capacul cratitei,surprinse de ce vedeam.In oala se aflau organe interne ce pareau a fi omenestiAm scapat capacul din mana,producand un zgomot puternic.Alexandrei i se faci sete , asa ca se gandi ca in frigiderar putea fi o sticla cu apa rece, si deschise frigidserul.Insa acolo nu era apa.Zsingurul lucru care se afla i frigider era un cap de femeie.Alexandra tranti usa frigiderului cat putu de tare , si am luat-o la fuga cat am putut de reede.Cand am iesit din bucatarie am observat ca Ana nu mai era cu noi.Dar n-am avut destul curaj incat sa ne intoarcem
acolo.Am urcat scarile spre mansarda cu speranta ca ne vom reintalni.Usa de sus era intredeschisa,asa ca am inpins-o incetisor.Cand am pasit inauntru am simtit ceva moale sub picior,insa nu m-am uitat sa vad ce e , crezand ca e doar un
covor.Am indreptat lanternele spre tavan,unde erau spanzurate mai multe
persoane.Ne-am apropiat de ei si am observat ca pe cativa dintre ei ii cunosteam.Era acolo si profesoara noastra de desen , ceea ce insemna ca zvonurile ca iesise la pensie erau
neadevarate.Ne-am hotarat sa plecam de acolo pentru ca nu era nici o iesire , cand am aflat pe ce calcasem:pe cadavrul mutilat al colegei noastre ,
Aa.Ne-am speriat mai rau ca niciodata si am luat-o la fugape
scari.Am coborat pana in pivnita.Acolo erau numai
lazi.Am auzit niste voci stranii , asa ce am ramas dupa acele lazi.Nu am inteles prea bine ce spuneau,dar din cate am vazut noi pareau a fi
satanisti.Am incercat sa ne furisam inapoi pe scari , insa am fost
descoperite.Au inceput sa alerge dupa noi, si am si fost prinse.Dar cand credeam ca nu mai avem scapare , ei ne-au dat drumul din stransoare si au facut un pas in spate.Nu stiu de ce , dar nu am ramas acolo ca sa
aflam.Am luat-o la
fuga.Am urcat scarile,am trecut pe langa usa deschisa a bucatariei,pe langa tejchea , iar Alexandra s-a oprit in acea camera,facand niste ochi mari.M-am uitta si eu in acelasi loc pe care il tintise ea cu privirea si am ramas surprinsa:Numele prietenei noastre era acum scrijelit pe unul dintre pereti...Dar pentru ca probabil satanistii venau dupa noi am luat un scaun din acea camera si am fortat cu el fereastra , pana ce am reusit sa o
deschidem.Am iesit de acolo!In fata noastra Soarele se ridica pe cerul inpunecat.Nu ne venea sa credem ca Ana nu mai era in
viata.Am ramas catva timp acolo pentru a ne linisti si ne-am tot gandit care o fi fost motivul pentru care noi nu am patit nimic iar colega noastra da.Si atunc a venit si raspunsul nostru:Jos , pe asfaltul rece se afla cruciulita Anei,care probabil ii cazuse de la gat inainte de a
intra.Am luat-o cu noi,si ne-am indreptat speriate spre casa.Nu am spus nimic despre cele intamplate parintilor
nostri.Cat despre Ana...Politia a cautat-o timp de cateva zie , si pentru ca nu au gasit-o , au inchis cazul.Casa de langa iaz..
In satul natal al parintilor mei circula o groaza de povesti despre casa de langa iaz….culmea….toata lumea spune k povestea este adevarata! Si toti spun aceeasi poveste…..
A fost odata…..cam acum 60-70 ani…..tot ce stiu e ca era bunica mea mica…..o femeie nebuna ce traia in casa de langa iaz ……nimeni nu indraznea sa treca prin fata acelei case deoarece se zicea k acea femeie reusea cumva sa ii doboare si pe cei mai fortzosi oameni apoi ii tortura pana mureau….da stiu creppy…si se spune k acea femeie bantuie si acum acele locuri. Sigur eu nu prea credeam aceste lucrururi asa k eu si o prietena Ioana am incercat sa aducem la lumina adevarul despre aceea casa :s (nush ce ne apucase ) dupa ce am auzit aceeasi poveste si de la bunica, vecinul etc. etc. Asa k intr-o zi de vara pe la ora 12 (nu eram proaste sa mergem pe intunerik ) am luat 2 lanterne si 2 sticle cu apa si ne-am inceput drumul spre acea casa. Am ajuns in fata casei…toate bune si frumoase doar cu o singura problema era : CUM SA INTRAM IN ACEEA CASA?!?! Usa era batua in cuie asa k nu prea putem intra….Ioanei ii veni o idée: v-a incerga sa sparga fereastra…dar cu ce? Am luat amandoua pietre si am incercat sa spargem fereastra. N-ea iesit din prima si am reusit sa trecem in casa. Casa nu era mare, o normala casa de la tara.. “Mare lucru” imi spun eu…dar m-ai tarziu imi dau seama k am facut o mare greseala. Nik neobijnuit pana acum pana cand Ioana tipa din toti rarunchii “ AAA!!!”. Eu fug repede sa vad ce s-a intamplat si o vad pe Ioana alba ca varul si pe jumatate lesinata! Statea incremenita cu mana spre o oglinda veche veche in care nik nu se vedea! “Ce? Ce? Ce s-a intamplat?? Zic eu pe jumatate speriarta.
-O,o, o femeie era in oglinda!!! JUR!!
- Oh fricoasa mik ce esti! NU e NIMIC aici! Bunici vor doar sa ne sperie!
- Dar JUR K ERA CEVA ACOLO!! SA MOR YO!!!!
-Hai gata gata, k nu ti-a reusit poanta, nu m-ai speriat!
- Of! Dao-ncolo de expedite stupida! Eu sunt AFARA!
- OK prostuto :p!
Si asa ma certasem cu Ioana… “uraa” …dar eu am continuat sa ma plimb prin casa. Am trecut prin asa zisa bucatarie, prin odaie, am dat de soba din care au ramas doar cateva caramizi dar fara sa imi dau seama m-am impiedicat…si de ce m-am impiedicat: DE UN OS!! Da de un os ! Am inghetat de frica dar m-am gandit “ Dee… trebuie sa fie de la un caine prost ce a intrat aici si nu a mai putut iesi…” si fara sa imi dau seama am ajuns in fata oglinzi in care s-a speriat Ioana…. Am ridicat privirea catre oglinda si mi s-a luat respiratia! O babutza de 65-70 de ani se reflecta in oglinda!!! Am incercat sa tip dar nu mai aveam glas! O vedeam punand mana pe umerii mei si chiar ii simteam respiratia inghetata pe sirea spinarii! Singurul lucru pe care mi-l amintesc este k am tipat si k am cazut la podea.. Nush cat am stat inconstienta dar m-am trezit pe banca din fata curtii bunici mele. Ioana mi-a spus k m-a auzit tipand in timp ce ea era in fata casei asteptandu-ma si m-a tarat afara din casa….. singurul lucru pe carea ea l-a auzit a fost un fel de tipat….amandoua eram albe ca varul si am promis san u mai punem piciorul acolo. Cand am venit inapoi acasa la Bucuresti nu am mai vorbit despre aceasta intamplare niciodata, acum scriu cu mana tremuranda de frica ultimele randuri:
STATI DEPARTE DE CASA DE LANGA IAZ DI N SATUL BROSCENI( nu radeti cautati pe harta este un sat adevarat!)
